Are 41 de ani, este căsătorit, are trei fetițe minunate și este bibliotecar la Biblioteca Municipală Petroșani. Avram Iancu se bucură că locuiește în valea Jiului, între patru masive muntoase: Șureanu, Parâng, Straja & Retezat. Aici s-a născut și nu vrea să plece nici din România, nici din Petroșani. Vara trecută ne-a făcut pe toți mândri, înotând 2860 de km pe Dunăre, de la izvoare până în Delta Dunării, fără nici un costum de protecție.

1. Ai înotat 89 de zile, de la izvoarele Dunării și până la vărsare. Cum de te-ai gândit la un astfel de ”proiect”?

Ideea mi-a venit recitind pilotul de pe Dunare a lui Jules Verne. N-am stat foarte mult pe gânduri. Știam că va fi foarte greu, dar în același timp știam că odată traversat Canalul Mânecii (anul trecut), voi avea putere și moral pentru orice.

2. Ești un adevărat idol pentru muți oameni. Cum ai ajuns la acest record?

Practic sport de la 10 ani, diverse ramuri sportive la diverse niveluri. În 1995, la 19 ani, deveneam Campion de tineret al României la Karate Kyokushin. Apoi am practicat triatlonul, la sfarșitul anilor 90 eram un obișnuit al podiumurilor acestor competiții. De aici și pasiunea mea pentru înot. Practic alergarea montană și ciclismul montan, grație zonei minunate în care trăiesc.

3. Ai spus într-un interviu că parcurgerea celor 2860 km a fost precum viața. Că au fost și momente mai grele. Care au fost cele mai rele trei situații în care te-ai regăsit?

În Dunărea superioară am suferit de hipotermie. Atât de tare încât, într-o zi am fost obligat să opresc efortul dupa 24 de km parcurși. Am ajuns într-o stare ireversibila. A doua situație dificilă a fost momentul în care m-am înfipt, la propriu, într-o buturugă. Durerea, zgomotul și sperietura au fost cumplite. M-am ales cu o rană deschisă care s-a vindecat greu. Apoi, cel de-al treilea lucru foarte dificil, a fost vântul (după Belgrad). Acesta a început să ridice valuri uriașe… valuri care m-au tot hărțuit pînă la Sulina.

4. Inițial a fost vorba de 60 de zile. Cum a fost făcută această estimare? Ce a fost diferit pe traseu?

În romanul care m-a inspirat, la pagina 20, găsim scris că acea călătorie cu barca, a personajului principal al cărții, va dura 60 de zile, câte 50 de km pe zi. Diferit a fost faptul că eu am avut de trecut peste 65 de baraje. Nici chiar Jules Verne nu a anticipat, deși era un scriitor vizionar, acest număr imens de baraje. Am înotat peste 400 km în lacuri de acumulare, plus că vremea nu e totdeauna optimă. Optima zic? Câteodata au fost chiar și furtuni.

5. Reușita ta va intra în Cartea Recordurilor?

Reușita mea este în sine o premieră mondială. Nu am făcut din această acțiune un scop principal de a intra în Cartea Recordurilor. Există multe alete recunoașteri, mult mai importante decât asta. De exemplu am fost făcut cetățean de onoare al Județului Hunedoara. Iar emoția pe care a emanat-o efortul meu, în sufletele oamenilor, este cu mult mai mare și mai importantă decât intrarea în Cartea Recordurilor. Dacă aș face un dosar și aș face demersuri pe lângă acest for, s-ar ajunge și la asta, însa, repet, nu-mi doresc cu adevarat asta.

6. Cum a fost întâlnirea cu Ivan Pațaichin?

A fost absolut fantastică. Întâlnirea cu această legendă vie bate toată Cartea Recordurilor. Iată un alt lucru mai important decât Cartea Recordurilor. Probabil el e cel care înțelege cel mai bine efortul meu, fiind și el un truditor la nivelul luciului de apa. Întalnirea cu el a fost magnifică, indescriptibilă.

7. Unde te-ai simțit cel mai bine? Unde arată Dunărea cel mai frumos?

În Ungaria apa a început să se mai încălzească. Am prins 10 zile de caniculă cu Dunarea liniștită. Cel mai frumos oraș vazut de pe apă e Budapesta, iar cel ma frumos oraș românesc este Tulcea. Cea mai frumoasă parte a Dunării este in România. Cazanele nu se compară cu nimic, iar Delta este unică și este a noastră.

8. Ce s-a schimbat în viața ta după această experiență?

Totul și nimic !

9. Cine a susținut acest record?

Găsirea finanțării unui astfel de proiect este la fel de dificilă precum efortul în sine al înotului. Continui o relație foarte bună cu principalul finantator: Canah. Și anul trecut, la Canalul Mânecii, a fost finanțatorul principal. Pe lângă contribuția decisivă a partenerului principal, au mai contribuit: RFD Carpatia, Pensiunea Gruia, Adarco Invest, Apres Ski Parâng, Primăria Petroșani, Dupu Impex, Rădăcini, Arcelor Mittal, Criomec, Veolia, Auto Alex. Le mulțumesc tuturor.

10. Planuri de viitor?

Sănătate să fie! Deocamdată este prematur să vorbesc despre alte planuri. Mă refac și mă bucur din plin de această reușită unică.

Te-a ajutata acest articol? Susține proiectul și ajută-mă să aduc mai mult conținut pe blog!