Cand vine vorba de sarbatori mi se inmoaie genunchii. Fie el Craciun, Paste, 1 Mai, sau alta sarbatoare mai mult sau mai putin nationala, oamenii se transforma, timpul se dilata, normalitatea dispare si oricat ma feresc din calea valului, recunosc ca uneori ma prinde si pe mine.

Ca sa fie de sezon ma voi rezuma la sarbatorile de iarna. Si ca sa fie cat mai corect si sincer voi vorbi despre mine si familia mea.

Inainte insa, sa vorbim putin despre semnele care anunta sosirea perioadei magice: vremea si traficul.

Adevaratul barometru al sarbatorilor este supermarket’ul. Realizezi nivelul la care a ajuns sarbatoarea cand mergi prima data la cuparaturi dupa data de 15 Decembrie.

Trecand apoi pe la ai mei vad ca semnele sunt clare si acolo. Actiunea din bucataria mamei bate orice show TV cu mancare gatita.

Nu trece mult timp si incep sa apara toate rudele si prietenii de sarbatoare (adica in special  aceia pe care ii vezi doar de sarbatori).

Asta este clar motiv de sarbatoare. Ma uit la tata si inteleg ca trebuie neaparat sa sarbatorim ACUM.

Urmeaza curand momentul cadorilor.

Si e clar ca iar am primit ceva ce imi doream de mult.

Ne asezam in sfarsit la masa si gustam din toate cate putin.

Mai putin din mancarea adusa de catre rude. Mama spune mereu ca o pastram noi si ca vrea ca toata lumea sa guste din ce a gatit ea. Noi stim insa ca adevaratul motiv este altul.

Inevitabil, candva, la masa, ajungem si la unul dintre subiectele mele preferate: casatorie si copii.

Toata nebunia se repeta de cateva ori intre 24 si 31 Decembrie si gata cu atmosfera de sarbatoare!

Te-a ajutata acest articol? Susține proiectul și ajută-mă să aduc mai mult conținut pe blog!